Istoria construirii castelului Horneck

În jurul anului 1255 Konrad von Horneck a donat cetatea sa Ordinului Cavalerilor Teutoni. Sub Eberhard von Seinsheim (1420-1443) castelul a devenit reşedinţa Marelui Maestru al Ordinului Teuton. După distrugerea cetăţii în timpul Războiului Ţărănesc German de la 1525, reşedinţa Marelui Maestru a fost mutată la Mergentheim. În anul 1533 a fost finalizată reconstrucţia în stil renascentist a castelului Horneck, acesta devenind sediul unui district administrativ (Komturei) al Ordinului Cavalerilor Teutoni. În 1724, la dispoziţia lui Franz Ludwig von Pfalz-Neuburg, Mare Maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni (1694-1732), episcop primat de Breslau şi principe elector de Trier, castelul Horneck s-a transformat într-o construcţie barocă, înălţată după planurile arhitecţilor Ordinului, Franz şi Johann Michael Keller. În anul 1805 castelul a trecut în proprietatea principatului (ulterior regatului) Württemberg, fiind utilizat, între altele, ca şi cazarmă şi vândut în repetate rânduri. În anul 1891 Friedrich Trump a amenajat aici o clinică pentru tratamente naturiste. Câţiva ani mai târziu, în 1897, clinica este preluată de către societatea “Schloss Hornegg GmbH”, schimbare care îi asigură, sub conducerea medicului-şef dr. Ludwig Roemheld, rangul de sanatoriu pentru pacienţi înstăriţi. În timpul celor două Războaie Mondiale castelul a servit ca lazaret, urmând ca în perioada 1946-1957 clădirea să fie transformată într-un sanatoriu pentru afecţiuni pulmonare. După 1960 Horneck devine centrul cultural al comunităţii saşilor din Transilvania (Heimathaus Siebenbürgen) şi, totodată, cămin pentru bătrâni. Castelul Horneck găzduieşte, de asemenea, Institutul Transilvănean (Siebenbürgen-Institut), biblioteca acestuia şi Muzeul Transilvănean, cele mai importante instituţii de cultură transilvăneană din afara României.