Istoria muzeului

Înfiinţarea muzeului la Gundelsheim a rămas fidelă tradiţiei întemeierilor de muzee în secolul al XIX-lea pe teritoriul Transilvaniei. Instituţia muzeului ocupă o funcţie importantă, cu pondere simbolică, în cadrul reperelor culturale ale saşilor transilvăneni (mai ales Muzeul Brukenthal din Sibiu, odinioară muzeu naţional al saşilor transilvăneni, precum şi Muzeul Asociaţiei Carpatine Transilvane din Sibiu – „Siebenbürgischer Karpatenverein“). Încă în 1841 a fost înfiinţată Asociaţia de Studii Transilvane („Verein für siebenbürgische Landeskunde“), care avea misiunea de sprijinire „a cercetării în toate domeniile geografiei, culturii şi civilizaţiei patriei“. Pornind de la ideea păstrării moştenirii culturale materiale, în Transilvania sfârşitului de secol al XIX-lea au fost constituite colecţii în domeniul etnografiei şi istoriei culturii. Sub acest aspect se cuvine remarcată în mod special colecţia cu specific etnografic şi cultural-istoric a Asociaţiei Carpatine Transilvane, iniţiată de Emil Sigerus şi completată de Julius Bielz.
În această tradiţie a instituţiilor muzeale cu tematică axată pe cercetarea evoluţiei istoriei transilvănene s-a aliniat şi Muzeul Transilvănean din Gundelsheim. Asociaţiile săseşti transilvănene au fost acelea care, în anii 1960, au organizat pentru început o expoziţie, transformată ulterior într-o instituţie muzeală. La baza acesteia s-a aflat o colecţie de obiecte etnografice şi de istorie a culturii, născută din iniţiativa Lorei Connerth-Seraphin la castelul Horneck, aflat, între timp, în proprietatea Asociaţiei Honterus. Şi în acest caz s-a pornit de la bun început de la un concept tradiţional de colecţie, menit să păstreze şi să mijlocească mărturiile purtătoare ale identităţii culturii materiale a saşilor transilvăneni.

În anul 1968 muzeul a devenit accesibil publicului larg. În 1973 a fost înfiinţată Asociaţia Muzeului Transilvănean Gundelsheim ca organizaţie nonprofit (Trägerverein Siebenbürgisches Museum Gundelsheim e.V.), căreia îi aparţin, ca membri, șapte asociaţii importante ale saşilor transilvăneni din Germania. Ulterior, Asociaţiei muzeului i s-a alăturat şi Primăria oraşului Gundelsheim. Atât colecţiile, cât şi spaţiul expoziţional s-au extins în mod continuu începând cu anul 1973. În 1991statul german, în calitatea sa de promotor principal al muzeului, i-a acordat acestuia statutul de muzeu naţional pentru Transilvania. Ca o consecinţă a acestui fapt, Muzeul Transilvănean a devenit, în mod oficial, instituţia centrală dedicată păstrării, cercetării şi prezentării patrimoniului cultural material transilvănean în Germania. Dacă până la acea dată colecţiile se înfiinţau mai degrabă după principiul unor donaţii întâmplătoare, s-a reuşit ca printr-o activitate coordonată de colectare să se îmbunătăţească profilul muzeului prin completarea şi extinderea sistematică a colecţiilor de bază. Totodată, directorul din acea vreme a muzeului, dr. Volker Wollmann, a iniţiat un alt domeniu al colecţiilor – tehnică şi meşteşuguri tradiţionale. Din acest motiv, pentru a putea depozita în mod corespunzător bogatul fond muzeistic, în anul 1993 a fost nevoie de amenajarea unui depozit pentru exponate în afara muzeului. În 1999, odată cu preluarea conducerii Asociaţiei muzeului de către muzeologa dr. Irmgard Sedler s-au adăugat două noi şi importante secţiuni ale colecţiei – cultura cotidianului urban şi a celui rural, precum şi istoria bisericii.

Expoziţia permanentă a fost reconcepută în 1996/97, fiind axată pe complexe tematice legate de istoria artei şi culturii transilvănene. În decursul anilor au urmat readaptări ale domeniilor tematice, precum şi amplasarea unor staţii media. În 2006/07, la etajul întâi a fost posibilă integrarea unor alte două încăperi destinate expoziţiilor temporare, cu o suprafaţă de aproximativ 100 m². Măsurile ample de extindere a muzeului și de dublare a spațiului expozițional au început în 2021. În iulie 2023, noua galerie de artă a fost inaugurată ca primă fază de construcție.

Începând din 1991 au fost iniţiate şi întreţinute contactele ştiinţifice cu muzeele naţionale din România, aceste legături intensificându-se odată cu începutul noului mileniu. În centrul activităţii cultural-istorice a Muzeului Transilvănean se află aducerea în conştiinţa publică a specificului săsesc din Transilvania, aflat între mit, amintire, istorie şi prezent, în limitele unei ambianţe multinaţionale.